<![CDATA[<body><script type="text/javascript">
function setAttributeOnload(object, attribute, val) {
if(window.addEventListener) {
window.addEventListener('load',
function(){ object[attribute] = val; }, false);
} else {
window.attachEvent('onload', function(){ object[attribute] = val; });
}
}
</script>
<div id="navbar-iframe-container"></div>
<script type="text/javascript" src="https://apis.google.com/js/platform.js"></script>
<script type="text/javascript">
gapi.load("gapi.iframes:gapi.iframes.style.bubble", function() {
if (gapi.iframes && gapi.iframes.getContext) {
gapi.iframes.getContext().openChild({
url: 'https://www.blogger.com/navbar/5827499756923118317?origin\x3dhttp://zilefericite.blogspot.com',
where: document.getElementById("navbar-iframe-container"),
id: "navbar-iframe"
});
}
});
</script>]]>
Si cand va ganditi, domnilor, ca a fost o vreme in adolescenta mea insolenta cand am vrut sa ma fac sfant, profet, predicator sau asa ceva si sa ma duc in pustiu. Sacra si nerusinata naivitate a tineretii! In realitate, gara asta pustie e chiar ca o grota. Iar eu sunt aici ca un sfant intr-o grota.
Numai ca mie mi-e foarte frica, iar unui sfant n-ar trebui sa-i fie frica. Eu sunt, din pacate, pe jumatate sobolan. Jumatate sobolan si jumatate sfant… Si nici profet n-am ajuns, cu toate ca am visat asta. Ca sa fii profet, trebuie sa apartii unui Dumnezeu. Fiecare profet are un Dumnezeu al lui pe care-l serveste. Nu se poate sa fii profet asa, pe contul tau.
Octavian Paler
