Pentru cei care vor sa devina jurnalisti si pentru restul, omul asta este un exemplu de curaj, menire si dorinta de a arata lumii cum este de fapt, dincolo de kilometrul patrat unde ne petrecem noi majoritatea vietii.
Mi-a venit in minte o discuție foarte veche cu bunicul meu, un om, care pe măsura ce trece timpul il iubesc din ce in ce mai mult si care mi-a tinut loc de tata pana la 6 ani, cand m-am intors la oras. Intr-una dintre putinele vizite pe care le facea la oras pentru a mai sta cu noi, eu fiind deja la inceputul anilor de liceu l-am întrebat, in contextul înamorării mele subite de o frumoasa colega, pe care nu reușeam sa o abordez :
- Ce pot face sa am mai multa încredere in mine ? Raspunsul ca dintr-un manual de clișee pentru începători a venit rapid, fara a sta pe ganduri , așternând un zambet imens pe fata lui. - Fii curajos!
Inca nu stiu rostul zambetului, desi inclin sa cred, de bun augur. Am plecat bineinteles nemultumit, reproșându-mi idioțenia gestului de a întreba. Cum adica sa fii curajos ?, ce legatura are una cu alta, iar in definitiv , nu mă dădeam la o parte de la o bătaie, de la nici o nebunie, deci eram deja curajos. Intelegerea acelui cliseu a venit mult mai tarziu, insa doar post eveniment. Trebuie sa fii destul de curajos pentru a incerca, impotriva gandurilor proprii negative care prevestesc nereusita, rusinea si durerea de dupa , impotriva tuturor celor care aprope au reusit sa te convingă ca vei gresi, a încurajărilor deșarte a caror falsitate si lipsa de incredere o simti in aerul șuierând al rostirii lor, împotriva vietii care pana atunci nu ti-a creat nici un precendent dupa care sa te ghidezi, trebuie sa ai curajul de a incerca. Trebuie sa ai curajul sa nu alegi varianta facila, cea a renuntarii, consolat de ganduri ale neputinței imprumutate din jur, neproprii si nedefinitori. Celor care nu incearca viata le rezerva un binemeritat cos cu frustrari, deziluzii si amagiri. Așadar aflat din nou la o mica răscruce, aleg sa fiu curajos si sa încerc, chiar daca singur m-am convins de atatea ori ca este imposibil, chiar daca precedentul a fost negativ, chiar daca nu se poate.
Visez de mult timp la o lume albastra, cufundata in reflectii, discutii constructive, aspirante la ceva cu adevarat important, capabile sa transmita un mesaj util. Asa imi pierd serile balacindu-ma intr-o lume albastrie unde fumul de tigara se ridica spre stele, cu o minte imbitata cu alcool, despicand insemnatatea norocului, vietii, fricii de a pierde tot ce a insemnat ceva si de a raname nul in fata timpului. Rememorand fetele care mi-au adus zambete si lacrimi, care m-au modelat in ceva viu, dupa care tanjesc si a caror expresie mi-au dilatat pupilele atat de mult incat lumina soarelui devenea orbitoare. Aflat la capatul unor zile in care reintalnirile mi-au rascolit amintiri de mult varate in coltul mintii pentru a nu fi gasite, nu pot decat sa privesc in trecut cu tristetea disparitiei lor in viitor. In fond noi privim doar viata care s-a petrecut. Insasi miimea de secunda necesara transmiterii informatiilor din iris spre creier nu insemna decat ca lucrul pe care il vedem s-a petrecut. La fel cum privim stelele si vedem imagini ale lor de milioane de ani, realitatea din ochii nostri s-a petrecut acum o miime de secunda. Ne petrecem viata in trecut si visam la viitor, blestemați sa nu traim niciodata in prezent. Totusi atat timp cat regasim visul in clipa trecutului ma pot declara multumit, dispus sa sper ca intr-o zi voi putea percepe prezentul si mai rapid ... fiind mai aproape de el. As vrea in sfarsit sa nu mai privesc trecutul si nici sa visez la viitor, as vrea sa traiesc in prezent!!!
Acum cateva luni am avut masina in service asa ca ma duceam la servici pe jos.In una din zile insa, in timp ce ma grabeam am avut o revelatie. Eram relaxat!!! Dupa atatia ani in care fiecare dimineata si trezire la realitatea contracta muschiul cardiac, acum era relaxat, batea regulat iar toata anxietatea adunata in timp disparuse. Nu stiu cand s-a produs acel lucru dar in ziua respectiva de miercuri l-am realizat. In sfarsit parca iesisem din amorteala in care ma tot zbateam de prea multi ani. De fapt nu stiu exact cand si cum am ajuns la acel punct, probabil din cauza complexelor, frustarilor, dezamagirilor, conflictelor cu parintii, cert este ca in momentul ajungerii la facultate amorteala ma cuprinsese trup si suflet. Daca ma gandesc mai bine aparitia ei, coincide in mod ironic cu lasarea de fumat;se pare ca renuntarea la acel gest de razvratire desi bun pentru organism a fost toxic pentru spiritul meu. Starea de amorteala era alimentata inca de la sfârșitul liceului continuand apoi cu patru ani in care mi-am dus veacul prin Iasi si veri aprinse la propriu si la figurat prin Tecuci. Certele cu tata aveau grija ca verile sa fie foarte fierbienti reusind sa ma aduca in pragul disperarii. Trebuie sa recunosc ca am plans de multe ori plin de nervi in ultima vara petrecuta acasa, culminand in toama cu o separare pe care la momentul respectiv o credeam definitiva. Probabil atunci eram in sfarsit atat de jos incat nu mai era loc de scufundat. Cu increderea in mine aproape inexistenta, cu replici taioase si urlete din partea lui tata, cu presiunea ultimului an, a lipsei de perspectiva si a gandul intoarcerii in Tecuci, infrant de ORAS si imposibilitatea de a avea un job am atins podeaua. KO tehnic dat de frica, neincredere si o stare de anxitatea care ma insotea tot timpul. Eram amortit in totalitate si nimic nu parea sa ma mai scoata din asta. Cu o viata blazata unde nimic interesant nu se intampla, cu foarte putini prieteni, fara bani, fara incredere in mine si fara sprijinul de care aveam atat de multa nevoie m-am resemnat. Ce a urmat apoi a fost o deplasare prin curent fara nici o zbatere pana aproape de sfarsitul anului IV de facultate. Insa destinul si-a intrat in mana si mi-a oferit gurile de oxigen necesare pentru a reusi, a merge inainte si a nu parasi curentul spre o laguna statuta dar cu ape calmi. Prima gura de oxigen a venit de la Catalin fostul meu sef, care prin jobul dat m-a salvat atat pe mine cat probabil si pe ai mei, o intoarcere in Tecuci la acel moment insemnand probabil o rupere definitiva de ai mei. A doua gura de oxigen a venit imediat după nici doua luni prin telefonul lui Valy. In sfarsit demonstrasem ca nu sunt un ratat si o palma tuturor celor care se așteptau sa ma intorc invins in orasul natal. Plecam in Corea de Sud la cel mai mare concurs de IT pentru studenti, obtinand in sfarsit recunoasterea si validarea dupa care am tanjit atatia ani, dar si increderea in mine. Acele luni sunt sigur ca mi-au schimbat viata si mi-am deschis un nou drum, o sansa la un nou destin de data asta unul ales de mine, croit prin alegerile mele care mă va duce unde vreau. In sfarsit aparusera primele mele zvacniri impotriva amortelii in care ma scufundasem.
