Etichete: Moments

A mai trecut un an ... si ultimul meu Imagine Cup. Am stat cu Ionut pana la 3 sa-l ajut sa termine si el .. si cu 3 minute intainte de expirarea timpului a reusit si el sa puna proiectul pe site, dupa multe emotii si strans din toate orificiile corpului :) Ar fi fost mare pacat ca dupa ce a muncit atat de mult nici macar sa nu intre in batalia pentru Egipt. Cat despre mine, mi-am facut datoria, am muncit, am dat cam tot ce am avut din mine. De acum vom vedea ... daca norocul ne va surade din nou ... cum a facut-o cam mereu in ultimii ani, cu un zambet dulce si izbavitor. Imagine Cup a fost si e posibil sa ramana cea mai mare realizare a vietii mele .. asa ca.. imi doresc enorm sa mai am o ultima sansa de a face ceva extraordinar, de a-mi demostra ca pot depasi zidul din fata mea, ridicat mai inalt ca niciodata. Sanse ar fi ... acum vom vedea daca se vor concretiza. Voi afla pe 30 mai . De ar fi toate lucrurile din viata atat de simple .. directe .. si bazate pe o formula clara ce linistitor ar fi. Pana pe 30 mai .. o sa mai alerg dupa iluzii, vise si sperante . Revin cu detalii si concluzii atunci.

Noapte buna Cosmin, Ionut, Cristina, Valy si toti cei care inca mai visati!

Dupa ce imi sterg pleoapele grele .. pot vedea ... ce am lasat in urma, asa cum s-a intamplat ... un pastel din vise pierdute si regasite. Incerc sa alung emotiile statute, putrezite in mine, fara sa scot un cuvant. De ar fi asa usor!

Exista in fiecare religie cel putin un patron al cauzelor pierdute, al viselor neimplinite, al sperantelor desarte care se incapataneaza sa ne mentina oameni. Pentru mine insa ... el este Don Quijote. Un cavaler romantic, nebun, intotdeauna increzator, gata oricand sa-si indrepte lancea spre un balaur acolo unde scepticii vad doar o moara de vant, patronul iluziilor.

Acum stiu .. si pot spune fara echivoc ca vreau sa vad, pentru ca la urma urmei ce a realizat vreun sceptic vreodata ?

Am dat pe site-ul lui Florin Constantinescu peste un mic film de scurtmetraj care surprinde esenta fotojurnalismului.




"I have been a witness, and these pictures are

my testimony. The events I have recorded should

not be forgotten and must not be repeated."

-James Nachtwey-

Sa imi astern perspectiva despre timp ... pentru fie a ma aproba in ceva timp .. fie a rade ... si a zambi la ce prostut am fost. Timpul este moneda vietii, iar totul se masoara in timp, dragoste, vise, sperante, amaraciuni ... totul se masoara in timp. Timpul transforma cel mai bun prienten intr-un simplu trecator pe strada, iubirea vietii intr-o femeie draguta ...sprijinita de umarului unui barbat strain. Timpul transforma un copil intr-un muribund si lungeste zilele altora. El transforma totul in nimic .. si din nimic, viata. El este tot timpul contra, cand suntem mici si vrem sa crestem .. ne lungeste zilele, cand crestem si vrem sa stea pe loc fuge de noi. El ne da viata sa o traim, ne da iubiri sa patimim, tristeti sa le uitam, necazuri sa ne faca mai puternici, piedici sa trecem peste, bucurii sa le impartim, mangaieri sa le confiscam , sperante sa visam. Ne face uituci, urati, posomorati, melancolici, insuportabili, batrani. Ne face din carne pamant, din gesturi aminitiri, din amintiri ceata si in cele din urma nimic. Ne da uitarii pentru pentru a face loc altora, mai buni .. mai rai .. mai vii. Pentru unii prea putin .. pentru altii insuporabil de lung.


Timpul este insa bun, intotdeauna corect, niciodata corupt, niciodata rau, niciodata ipocrit sau uituc. El ne da tot si apoi il ia din nou. El ne da prieteni sa ii iubim, sa ii uitam si sa ne facem altii. Ne ajuta sa trecem peste neplaceri dar ne ia si bucuriile. Ne da ploaie sa ne racoreasca, soare sa ne bucuram .. iarna sa fim copii, toamna sa fim melancolici si primara sa o luam de la capat. Ne da umbrele sa fim uscati, sa le impartim .. sa ne ferim de stropi, sa nu stam, sa fim vii si sa mergem inainte, indiferent de vreme, indiferent cu cine.

Timpul este Dumnezeul Nostru!!!

Imi plac la nebunie pozele!!!

Mai am 9 zile.

Manny Pacquiao - Pound 4 Pound King from GORILLAproductions on Vimeo.

Sa ma prezit, ca asa este frumos nu?!



Eu sunt Cosmin ... un tip ... ciudat. Inchis in cochilia, tipului vorbitor, sociabil care discuta cu toti, face glume stupide, barbatesti cica .., vorbeste mult dar nu zice nimic. Cum lucrurile nu sunt suficiente in incercarea lui de a fi mai mascul printre masculi, intotdeauna in grup ... va fi zmeu, nesincer, ipocrit, as zice .. se crede centrul universului.

Intotdeauna cu pretentii la altii sa-l descopere ... sarind cu argumente false .. de genul cine doreste sa ma cunoasca .. trebui sa caute cu adevarat ... ignorand de fapt falsitatea in care s-a izolat, si asteptand de la altii ceea ce el ar trebui sa ofere .. sinceritate.

Ii place bineinteles sa se laude .. sa se asculte .. .sa vorbeasca despre succesele lui, desigur trecand sub usa .. momentele de idiotenie, impusivitate, incapatare ..si prostie. Incearca in spiritul ... idiot, masculin sa transforme orice tampenie intr-o poveste amuzanta.

E victima perfecta ... care in ipocrizia lui arunca un .. ce norocos sunt si toarna .. cutare a facut .. cutare mi-a luat .. etc .. etc.



Ma uit cum zilele trec .. si imi dau seama, cat de departe sunt de cine vreau sa fiu ... cum de fiecare data ... imi zic ca schimb ceva si mare lucru nu reusesc, cum cad prada slabiciunilor mele, impusivitatii, ignorantei.

Majoritatea prietenilor nu stiu de blogul asta, probabil nu am avut curaj sa le spun cum sunt, cine sunt si de ce.

Mai am un pas si ... poate o sa ajung din nou in finala. Poate daca castig o sa ma regasesc, sa ma adun pe tot si sa ma am din nou intreg. Am nevoie de acesta gura de oxigen!

Imi aprind o tigara pe balcon. Deschid pachetul ... si scot penultima tigara. Scapar un foc .. cu ajutorul unui chibrit. Aprind tigara .. si trag cu sete! A mai trecut o zi. Mai trag un fum si il inghit, scotand aburi grosi pe nas. Ce cald e fumul ... Incet, incet imi ajunge in ochi .. si acestia se impaienjenesc ... se umezesc .. scap o lacrima. Ma sterg rapid .. si ma aplec pe balcon. Ce linieste e seara ... doar un caine si doua alarme mai deranjeaza linistea deplina. Mai trag un fum ... inspir adanc si ... scot un nor .. des, ... care se sparge la intalnirea cu briza serii. Ce creatura efemera ...! Imi vine in gand un zambet complicat ... inghit in sec .. si apoi tusesc ... tusesc ... tusesc. Fumul imi intra in ochi ... iar eu zambesc .. amar ... sper ca nu l-am dezamagit. Mai trag un fum .. lung ... pe care il tin in mine. Incerc sa scot un rotocol. Nimic .. o creatura .. malformata ... groasa ... cenusie ... Tusesc din nou. Zambesc amar ... jalnic ... nici macar un rotocol nu mai pot face. Inghit in sec ... apoi incerc din nou. Un fum adanc ... si .. o plasmuire ovala ...imperfecta, frumoasa, pura ... gri se ridica in aer. Un rotocol ... amestec de fum cu aer, zamislit in plamani, oprit in gat,adunat cu aer ... si apoi din adancul meu .. rotunjit. O forma imperfecta ... se ridica pe geam ... in timp ce o alarma porneste din nou. Oare .. rotocolul respectiv .. are si suflet fiind izvorat din mine. O briza .. rece .. in schimb il sfarma ... in intunericul serii. Il observ cum se pierde in zare ... spart de unda racoroasa. Ma trece un fior dar este din exterior. Ce buna e putina racoare .. dupa o zi,asa de calda. E abia Mai .. dar azi a fost deosebit de cald.

Scumez tigara si mai trag un fum. Cum poate un zambet fi complicat ... ma intreb .. poate fi trist, vesel .. plin de amaraciune , dulce acrisor .. dar complicat!

Mai pun putin lapte in cana .. si scot ultima tigara .. din pachet. Fumez cu sete ... sunt inca nelinistit. Oare ... la fiecare fum ... zamislit in corpul meu ... o parte din suflet se pierde cu el ??!! sau e ceva lipsit de viata ... o plasmuire din tutun aprins ... cu aer ... impins de plamani prin narile mele groase. E des,de fiecare data altfel,ca o matase fina ... intinsa in aer, cusuta in alb.
Scrumez din nou peste balcon ... ca un marlan de prima mana, dar nu ma deranjeaza.





Mai trag un fum .. si ma innec. O sting pe jumate si o arunc pe geam. De maine nu ar trebui sa mai fumez !!!

Aproximativ acum un an trecând prin niște lucruri nu foarte plăcute am deschis un blog. Eu zic mediocru in cel mai bun caz, dar unde la fiecare intrare am încercat sa surprind starea mea de spirit... un jurnal nu plin de cuvinte ci de emoții. Nu am zis nimănui ca l-am deschis dar se pare ca Google m-a fentat si oameni din când in când mai poposesc pe aici. Ciudat însa ... azi am primit feedback. Sincer nu mi-a venit sa cred si brusc m-am simțit prins, ca un jucător de pocher la cacealma. Ajuns acasă si puțin contrariat de cum mă simțeam am deschis blogul si m-am apucat sa trec prin el de la primul post. Mi-au venit in minte deziluzii ... gânduri uitate,vise, încurajări, bucurii, speranțe, oameni, prieteni, iubite,cine sunt si unde vreau sa ajung, uitându-mă parca in oglinda.Inca nu stiu daca am mai crescut sau doar mi se pare insa pana la urma




... cred ca .... imi place lumea asta ...

Etichete: Moments

Etichete: Moments, Portrete