Cand am numit chestia asta in care incerc eu sa imortalizez trairi "Zile Fericite" ma simteam mizerabil. Observam cum pierdeam printre degete lucrul la care tineam cel mai mult atunci fara sa pot face nimic, fara sa ma pot opune si fara sa pot accepta. Complicat moment dar in interiorul meu mi-am zis ca trebuie sa fiu pozitiv asa ca se va nume Zile Fericite si voi scrie in el sperand ca zilele respective sa vina. Ei ... se pare ca au venit si inca cum ..., parca sa compenseze toata suferinta, toata tristețea si sa mă umple de bucurie. Sincer nici nu imi mai vine sa mai scriu aici insa si clipele fericite trebuie imortalizate nu doar cele de mizerie, astfel ar fi doar mocirla mea personala in care sa ma scald atunci cand nimeni nu o mai poate scoate la capăt cu mine si mă afund in melancolie, depresie, s.a.m.d. Ca sa fiu complet sincer trebuie sa recunosc ... ca intotdeauna m-a ingrozit fericirea pentru ca asa cum a venit poate dispare, insa experientele anterioare mi-au aratat ca pot merge mai departe, pot continua, pot spera si poate voi reusi in tentativa mea de a trai zile fericite pana la sfarsitul vietii. Sper sa o pot tine la suflet cat mai mult timp si voi incerca sa nu imi fie frica, sa nu las frica sa impinga aceste momente doar dintr-un banal motiv, ca poate le voi pierde. Poate maine voi muri in definitiv si atunci nu as mai avea ce pierde :) dar poate nu si ... maine voi fi la fel de fericit ca azi, ca peste doua saptamani ca peste o luna ... poate chiar si la anul si de ce nu cat va fi sa fie. Cred ca am mai inteles un lucru fundamental ... si esential pentru o viata fericita, oricand o pierzi se poate regasi. Este poate miracolul fundamental al vietii pe care o traim si poate ... doar poate .... nu il voi uita si voi crede in el. Este de asemenea si singurul mod de a scapa de demonii singuratatii si ai fricii de a pierde tot ce iti este mai drag.