Aproximativ acum un an trecând prin niște lucruri nu foarte plăcute am deschis un blog. Eu zic mediocru in cel mai bun caz, dar unde la fiecare intrare am încercat sa surprind starea mea de spirit... un jurnal nu plin de cuvinte ci de emoții. Nu am zis nimănui ca l-am deschis dar se pare ca Google m-a fentat si oameni din când in când mai poposesc pe aici. Ciudat însa ... azi am primit feedback. Sincer nu mi-a venit sa cred si brusc m-am simțit prins, ca un jucător de pocher la cacealma. Ajuns acasă si puțin contrariat de cum mă simțeam am deschis blogul si m-am apucat sa trec prin el de la primul post. Mi-au venit in minte deziluzii ... gânduri uitate,vise, încurajări, bucurii, speranțe, oameni, prieteni, iubite,cine sunt si unde vreau sa ajung, uitându-mă parca in oglinda.Inca nu stiu daca am mai crescut sau doar mi se pare insa pana la urma




... cred ca .... imi place lumea asta ...

Etichete: Moments