<body><script type="text/javascript"> function setAttributeOnload(object, attribute, val) { if(window.addEventListener) { window.addEventListener('load', function(){ object[attribute] = val; }, false); } else { window.attachEvent('onload', function(){ object[attribute] = val; }); } } </script> <div id="navbar-iframe-container"></div> <script type="text/javascript" src="https://apis.google.com/js/platform.js"></script> <script type="text/javascript"> gapi.load("gapi.iframes:gapi.iframes.style.bubble", function() { if (gapi.iframes && gapi.iframes.getContext) { gapi.iframes.getContext().openChild({ url: 'https://www.blogger.com/navbar.g?targetBlogID\x3d5827499756923118317\x26blogName\x3dZile+Fericite\x26publishMode\x3dPUBLISH_MODE_BLOGSPOT\x26navbarType\x3dBLACK\x26layoutType\x3dCLASSIC\x26searchRoot\x3dhttps://zilefericite.blogspot.com/search\x26blogLocale\x3dro\x26v\x3d2\x26homepageUrl\x3dhttp://zilefericite.blogspot.com/\x26vt\x3d-8601801031219138377', where: document.getElementById("navbar-iframe-container"), id: "navbar-iframe" }); } }); </script>

Amortit




Acum cateva luni am avut masina in service asa ca ma duceam la servici pe jos.In una din zile insa, in timp ce ma grabeam am avut o revelatie. Eram relaxat!!! Dupa atatia ani in care fiecare dimineata si trezire la realitatea contracta muschiul cardiac, acum era relaxat, batea regulat iar toata anxietatea adunata in timp disparuse. Nu stiu cand s-a produs acel lucru dar in ziua respectiva de miercuri l-am realizat. In sfarsit parca iesisem din amorteala in care ma tot zbateam de prea multi ani. De fapt nu stiu exact cand si cum am ajuns la acel punct, probabil din cauza complexelor, frustarilor, dezamagirilor, conflictelor cu parintii, cert este ca in momentul ajungerii la facultate amorteala ma cuprinsese trup si suflet. Daca ma gandesc mai bine aparitia ei, coincide in mod ironic cu lasarea de fumat;se pare ca renuntarea la acel gest de razvratire desi bun pentru organism a fost toxic pentru spiritul meu. Starea de amorteala era alimentata inca de la sfârșitul liceului continuand apoi cu patru ani in care mi-am dus veacul prin Iasi si veri aprinse la propriu si la figurat prin Tecuci. Certele cu tata aveau grija ca verile sa fie foarte fierbienti reusind sa ma aduca in pragul disperarii. Trebuie sa recunosc ca am plans de multe ori plin de nervi in ultima vara petrecuta acasa, culminand in toama cu o separare pe care la momentul respectiv o credeam definitiva. Probabil atunci eram in sfarsit atat de jos incat nu mai era loc de scufundat. Cu increderea in mine aproape inexistenta, cu replici taioase si urlete din partea lui tata, cu presiunea ultimului an, a lipsei de perspectiva si a gandul intoarcerii in Tecuci, infrant de ORAS si imposibilitatea de a avea un job am atins podeaua. KO tehnic dat de frica, neincredere si o stare de anxitatea care ma insotea tot timpul. Eram amortit in totalitate si nimic nu parea sa ma mai scoata din asta. Cu o viata blazata unde nimic interesant nu se intampla, cu foarte putini prieteni, fara bani, fara incredere in mine si fara sprijinul de care aveam atat de multa nevoie m-am resemnat. Ce a urmat apoi a fost o deplasare prin curent fara nici o zbatere pana aproape de sfarsitul anului IV de facultate. Insa destinul si-a intrat in mana si mi-a oferit gurile de oxigen necesare pentru a reusi, a merge inainte si a nu parasi curentul spre o laguna statuta dar cu ape calmi. Prima gura de oxigen a venit de la Catalin fostul meu sef, care prin jobul dat m-a salvat atat pe mine cat probabil si pe ai mei, o intoarcere in Tecuci la acel moment insemnand probabil o rupere definitiva de ai mei. A doua gura de oxigen a venit imediat după nici doua luni prin telefonul lui Valy. In sfarsit demonstrasem ca nu sunt un ratat si o palma tuturor celor care se așteptau sa ma intorc invins in orasul natal. Plecam in Corea de Sud la cel mai mare concurs de IT pentru studenti, obtinand in sfarsit recunoasterea si validarea dupa care am tanjit atatia ani, dar si increderea in mine. Acele luni sunt sigur ca mi-au schimbat viata si mi-am deschis un nou drum, o sansa la un nou destin de data asta unul ales de mine, croit prin alegerile mele care mă va duce unde vreau. In sfarsit aparusera primele mele zvacniri impotriva amortelii in care ma scufundasem.

Etichete:

Poti lasa un comentariu sau salva acest post pe del.icio.us folosind link-urile de mai jos.
Comentariu | Salveaza | Go to end
  • Blogger Clau says so:
    20 iulie 2009 la 22:44  

    :) ce frumos povestesti. poate ar trebui sa scrii o autobiografie. si nu te iau in ras.

    Ma bucur ca macar tu ai reusit. Personal sunt in haul in care erai si tu la final de facultate. oare eu voi iesi? top

  • Blogger Cosmin says so:
    21 iulie 2009 la 01:19  

    Acest comentariu a fost eliminat de autor. top