Sa imi astern perspectiva despre timp ... pentru fie a ma aproba in ceva timp .. fie a rade ... si a zambi la ce prostut am fost. Timpul este moneda vietii, iar totul se masoara in timp, dragoste, vise, sperante, amaraciuni ... totul se masoara in timp. Timpul transforma cel mai bun prienten intr-un simplu trecator pe strada, iubirea vietii intr-o femeie draguta ...sprijinita de umarului unui barbat strain. Timpul transforma un copil intr-un muribund si lungeste zilele altora. El transforma totul in nimic .. si din nimic, viata. El este tot timpul contra, cand suntem mici si vrem sa crestem .. ne lungeste zilele, cand crestem si vrem sa stea pe loc fuge de noi. El ne da viata sa o traim, ne da iubiri sa patimim, tristeti sa le uitam, necazuri sa ne faca mai puternici, piedici sa trecem peste, bucurii sa le impartim, mangaieri sa le confiscam , sperante sa visam. Ne face uituci, urati, posomorati, melancolici, insuportabili, batrani. Ne face din carne pamant, din gesturi aminitiri, din amintiri ceata si in cele din urma nimic. Ne da uitarii pentru pentru a face loc altora, mai buni .. mai rai .. mai vii. Pentru unii prea putin .. pentru altii insuporabil de lung.


Timpul este insa bun, intotdeauna corect, niciodata corupt, niciodata rau, niciodata ipocrit sau uituc. El ne da tot si apoi il ia din nou. El ne da prieteni sa ii iubim, sa ii uitam si sa ne facem altii. Ne ajuta sa trecem peste neplaceri dar ne ia si bucuriile. Ne da ploaie sa ne racoreasca, soare sa ne bucuram .. iarna sa fim copii, toamna sa fim melancolici si primara sa o luam de la capat. Ne da umbrele sa fim uscati, sa le impartim .. sa ne ferim de stropi, sa nu stam, sa fim vii si sa mergem inainte, indiferent de vreme, indiferent cu cine.

Timpul este Dumnezeul Nostru!!!