Dupa ce imi sterg pleoapele grele .. pot vedea ... ce am lasat in urma, asa cum s-a intamplat ... un pastel din vise pierdute si regasite. Incerc sa alung emotiile statute, putrezite in mine, fara sa scot un cuvant. De ar fi asa usor!

Exista in fiecare religie cel putin un patron al cauzelor pierdute, al viselor neimplinite, al sperantelor desarte care se incapataneaza sa ne mentina oameni. Pentru mine insa ... el este Don Quijote. Un cavaler romantic, nebun, intotdeauna increzator, gata oricand sa-si indrepte lancea spre un balaur acolo unde scepticii vad doar o moara de vant, patronul iluziilor.

Acum stiu .. si pot spune fara echivoc ca vreau sa vad, pentru ca la urma urmei ce a realizat vreun sceptic vreodata ?